Deltaplanul a dat naștere aeronavelor ultraușoare motorizate (ULM). La mijlocul anilor 1970, pasionații de zbor cu deltaplanul și parapanta s-au văzut nevoiți să călătorească sute de kilometri pentru a găsi locuri de unde puteau decola în mod convenabil.

​

În același timp, criza petrolului i-a obligat pe anumiți piloți de avioane convenționale să găsească o soluție sub forma unei aeronave „minimaliste”, economică atât din punct de vedere al construcției, cât și din punct de vedere al utilizării. Și așa s-au văzut primele încercări ale deltaplanelor motorizate, propulsate de motoare modificate în doi timpi de aproximativ 10 CP, majoritatea originare de la drujbe.

​

Primele astfel de aeronave au fost comercializate la începutul anilor 1970, Franța fiind în fruntea fenomenului. Deși aceste prime aeronave ultraușoare motorizate nu zburau foarte repede (50 km/h cel mult), au avut avantajul de a dărui privilegiul zborului la cele mai accesibile prețuri.

​

Câțiva ani mai târziu, primele așa-numite ULM cu 3 axe au sosit din America de Nord, care seamănă cu avioanele prin forma și prin metodele de pilotare necesare.

​

În cele din urmă a venit paramotorul, o adevărată aeronavă de buzunar echipată cu un motor mic și o elice, oferind o flexibilitate de utilizare care nu a fost încă egalată printre aeronavele motorizate.

​

În anul 1985 a avut loc primul campionat mondial FAI la Millau, Franța.

​

În prezent și în mod deosebit în țări precum România, Franța, Germania și Cehia, aeronavele ultraușoare motorizate au ajuns să fie mai răspândite ca orice altă categorie sau clasă de aeronave motorizate, acestea având de cele mai multe ori performanțe comparabile sau chiar mai bune decât aeronavele ușoare convenționale. 

​

Succesul incontestabil al acestor aeronave este datorat posibilității de a accesa libertatea zborului, în special cu aeronave din clasa motoparapante și motodeltaplane, la costuri de operare și certificare minime, precum și prețuri de achiziție similare unui autoturism.