Baloanele cu aer cald, succesori moderni ai balonului construit de fraţii Montgolfier în anul 1783, nu au mijloace proprii de propulsie sau de schimbare a direcţiei. Din acest motiv, piloţii lor trebuie să exercite abilităţi particulare de a observa şi analiza condiţiile meteorologice şi geografice, în special pe cele legate de circulaţia aerului, şi trebuie deasemenea să folosească cu maximă eficienţă combustibilul aflat la bord pentru a controla înălţimea de zbor. 
Concursul este alcătuit din probe de precizie în care piloţii folosesc vântul de la diverse altitudini pentru a naviga către ţinte stabilite. Decolările sunt deosebit de spectaculoase, cu baloanele decorând cerul într-o multitudine de culori pe măsură ce vântul le poartă către zare. Atunci când condiţiile meteorologice permit, în cadrul unui concurs se efectuează câte două zboruri pe zi pe parcursul mai multor zile, în cadrul fiecărui zbor putând fi executate una sau mai multe probe.

În România zborul cu baloane cu aer cald a început să de dezvolte timid abia după 1990. Fiind o activitate destul de complexă și costisitoare, avem în țară un număr relativ mic de baloane și de piloți astfel încât, deși au existat unele tentative, nu s-au organizat până acum competiții majore. Totuși s-au realizat câteva recorduri remarcabile.