Planorismul reprezintă una dintre cele mai pure forme de zbor, descrisă de practicanți ca fiind o artă și supranumită de observatorii ca fiind „poezia zborului”. Această disciplină constituie o ramură bine conturată a sportului aviatic, implicând utilizarea abilă a curenților ascendenți pentru a realiza un zbor nemotorizat cu o aeronavă mai grea decât aerul.

În planorismul de distanță, energia curenților ascendenți din atmosferă este captată prin măestria piloților și folosită pentru a efectua zboruri cât mai lungi, oferind piloților o experiență uluitoare deplin integrată în armonia cu mediul înconjurător. Fiecare zbor reprezentând pentru planorist o artă și o provocare, prin care învață să mânuiască curenții atmosferici în favoarea sa, având ca singure unelte planorul și cunoștiințele sale.